“Nu este niciodată vorba despre mult sau puțin dar întotdeauna este despre ce și cui”

Un pahar de vin roşu pentru fiecare vis alb negru. Puţină linişte pentru fiecare minte zgomotoasă. Şi… multe gânduri pentru fiecare sentiment pierdut. Aşa arăta fiecare seară a ei, ca un amalgam de vicii din care spera să se trezească mai fericită, mai împăcată. La începutul fiecărei zile se trezea dispusă să se vindece de tot ceea ce o apăsa, dar la finalul ei realiza că se poate vindeca de orice, mai puţin de…el. A supravieţuit în fiecare zi gândindu-se la el şi acum simţea că moare încet făcând acelaşi lucru. Credea că poate ea l-a adorat într-un singur fel, iar el intr-o mie de feluri , fiecare mai intens şi în lumea lui complicată, iubirea era defapt singurul lucru simplu.. şi atât de frumos. Îşi punea la îndoială emoțiile şi lăsa loc temerilor. Teama că poate a iubit prea mult, teama că poate a înţeles greşit sau teama că poate defapt nu a înţeles nimic. Toate aceste lupte se petreceau în gândurile ei doar pentru că el nu era acolo. Retrăind cu ochii închişi fiecare clipă petrecută în braţele lui, se lăsa purtată de dulcele vinului din care gusta încet pentru că îi amintea de savoarea unor buze de care îi era atât de dor. Şi atunci şi-a dat seama că nu este niciodată vorba despre mult sau puțin dar întotdeauna este despre ce și cui.  

Ştia că a oferit dragostea ei puternică unui bărbat care i-a dovedit cât este de capabil să îi protejeze sentimentele, să le ţină în siguranţă în spaţiul infinit dintre mâinile şi inima lui. Şi-a amintit de conversaţiile lungi şi de felul impunător în care ştia să o asculte, când nimeni nu o înţelegea. O ţinea de mână şi o privea fix în ochi în timp ce ea îşi revărsa emoţiile, iar lucrul cel mai interesant era că în ochii lui părea vulnerabilă. Dar oamenii vulnerabili sunt fericiţi, iar oamenii fericiţi sunt oameni frumoşi şi cel mai uşor de iubit. Când era în preajma ei până şi demonii lui se imbrăcau la costum. Nebunia lui devenea aliatul celor mai intense priviri şi declanşau cel mai mare foc între ei. Abia atunci demonii lui începeau să se dezbrace. Şi ce bine că ea era acolo să ii ajute. 

Îl voia înapoi cu fiecare promisiune pe care şi-au făcut-o. Îl voia pentru totdeauna. Se spune că fiecare pas pe care îl faci te duce spre victorie, trebuie doar să te asiguri că porţi batălia corectă. Pentru ea batălia era a lor împotriva tuturor întrebărilor puse la nesfârşit şi tuturor zilelor când a căutat în viitor şi a  găsit posibilităţi infinite de a fi fericiţi în fiecare şansă pe care a fost prea speriată să i-o ofere şi el prea orgolios ca să o ceară. Dar era convinsă că tot ce au construit împreună îi va aduce cândva acel moment când măcar pentru o zi, o va iubi pană la capăt. 

A.A

About Andreea Anghelescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *